Cea mai profunda intrebare

Esti cu adevarat Tu, Doamne?
Cea mai mare (sau cea mai mica) provocare pentru gandirea ateista? Nu! Ea se naste adanc in inima celui care tanjeste dupa a-L vedea pe Dumnezeu implicat activ intr-o situatie specifica, sau chiar in intreaga viata – a celor care nu vor sa traiasca independenti de Creator.

Poate fi un suspin, dar si un strigat care vine din adancul fiintei umane, al carei ecou loveste cerul de plumb; deseori e doar o soapta ce exprima durerea celui care ar vrea sa urle de bucurie: esti! Unii se framanta pentru Benny Hinn, sau Reinhard Bonke, sau pentru tipul care pretinde ca are un mesaj profetic, sau poate chiar pentru propria lor lucrare, sau propriul gand; altii chiar au o promisiune divina, dar implinirea ei parca intarzie… sau poate asteptarile sunt gresite, iar semnele prezentei divine (desi Dumnezeu este atotprezent) ii surprind ca pe Ilie.

Nu stiu daca Enoh a cunoscut greutatea intrebarii in cei 300 de ani; dar atat cei care vor sa stie multe detalii si nu pot trai fara certitudini si confirmari – cum era Ghedeon, dar si cei care iubesc aventura si misterul, fiind gata sa plece fara o destinatie clara – ca Avraam, cu siguranta prefera confortul prezentei divine.21

Personal am trait profunzimea intrebarii, si inca mai am aceasta intrebare in confruntarea cu decizii importante, iar ea devine tot mai acuta, odata cu apropierea unor termene limita. Intrebarea isi are rostul char daca apare o situatie convenabila, fara sa presupun ca am un raspuns afirmativ din oficiu. Daca se intampla ceva grav, uneori intensitatea intrebarii nu mai lasa loc pentru nici un raspuns; iar daca este ceva foarte frumos, ori nu se mai pune intrebarea, ori I se atribuie lui Dumnezeu ceea ce, de fapt este doar o placere de moment… a pacatului.

Uneori intrebam ca in Psalmul 10:1 “Pentru ce stai asa de departe, Doamne? Pentru ce Te ascunzi?” Dar In Ieremia 23:23, Dumnezeu se arata si ca un Dumnezeu “de aproape”. Dar care sunt cauzele pentru care raspunsul ramane in aer? Oare pacatul din viata mea? Sau comoditatea cu care IL caut pe Domnul? Lipsa rugaciunii? Cum pot avea totusi raspunsul mult asteptat? Probabil raspunzand la alte intrebari: Ce spune Biblia? Am oportunitatea de a-mi imbunatati relatia cu Dumnezeu? Pot sa arat dragoste prin aceasta situatie? Se pun astfel interesele lui Dumnezeu mai presus de interesele proprii?

Nimic nu-i mai frumos decat transformarea cumplitei intrebari, intr-o exclamare plina de siguranta realitatii, in care accentul cade puternic pe “Tu Doamne”!